sâmbătă, 10 septembrie 2016

Flacari si actiuni


Uneori (abia daca) iti dai seama cat de mult fac altii pentru tine. Alteori, cand asta se intampla, realizezi (poate) cat rau le-ai provocat (voit sau nu). Numai ca atunci cand iti dai seama de toate astea, ei bine, este prea tarziu. Ceilalti (sau unii cel putin, si in special cei care conteaza cel mai mult) nu vor privi cu ochi buni atitudinea ta, actiunile tale, iar iertarea lor nu va veni. Iar daca va veni, este pentru ca tu insemni prea mult pentru ei. Oricum, acea iertare nu va fi deplina. Deplinatatea ar insemna stergerea amintirilor, iar asta nu se poate intampla!


Flames. Flacari. Astea marcheaza diverse etape ale vietii; ale vietii de acum si ale vietii de apoi. La inceput ele sunt pasiuni, apoi ele reprezinta chiar focul creatiei. La un moment dat aceasta din urma se transforma in focul parjolitor, mistuitor, ce lasa in urma doar cenusa. Si mai sunt doua, dar nu sunt sigur care-i ordinea, insa gandesc ca Phoenix-ul ar trebui sa preceada focurilor iadului. Asadar urmeaza, sa spunem in mod mitologic, flacarile ce urzesc uimitorul Phoenix. Sa fie oare flacarile iadului singurele flacari perpetue? Singurele ce lasa in urma pasiunea, creatia, ba chiar si cenusa arderii pamantene, inclusiv memoriile si mitologia? Asa se pare. Nimeni nu s-a-ntors de acolo sa ne spuna. Sau aceasta notiune temporala este legata de o religie temporara?


o

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu