duminică, 29 ianuarie 2017

Propunere administrativa


Ar fi oare posibil ca prin reducerea numarului de politisti care sa prinda infractori, a numarului de avocati, procurori si judecatori care sa dea sentinte mai putine, sa reducem numarul de inculpati si astfel sa avem conditii decente in penitenciare? Vom avea chiar si un numar redus de procese castigate la CEDO!

Posibil!

Este si asta o varianta la fel de buna ca cea promovata de actualul guvern!



4 comentarii:

  1. Cea mai nenorocită categorie de cetățeni nu-i aceea a proştilor. E a celor care nu-şi asumă nimic. Stau pe langă evenimente, comentează, fac mişto, trag săgeți în diverşii participanți, au numai certitudini, se cred deştepți peste măsură, sunt singurii care înțeleg cum stau treburile şi care va fi finalul evenimentelor în curs.

    Nu m-ar deranja existența lor grețoasă dacă n-ar beneficia de pe urma zbaterii celor implicați. Şi nu numai că beneficiază, dar se mai urcă şi în vârful grămezii după ce termină alții de muncit şi suferit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In primul rand, multumesc pentru comentariu! Am remarcat ca e scris cu diacritice! Trebuia sa precizez ca postarea trebuie citita si interpretata cu ghilimelele de rigoare.
      Da, trebuie avut grija cu cei din aceasta categorie!
      A propos de finalul comentariului (fiind anonim nu stiu cu ce formula sa ma adresez...), si pastrand ghilimelele de mai sus, as zice ca cineva trebuie sa si conduca! Si scriu cum am scris, sa conduca, nu scriu sa isi asume conducerea, ca tocmai despre asumare discutam!
      Ei fac ce stiu, noi facem ce ne indeamna bunul simt si spiritul civic!
      Sa auzim numai de bine!

      Ștergere
  2. Eram in clasa a 9a, cand am iesit cu colegii de clasa in fata liceului sa protestam impotriva profesoarei de romana, care era putin spus incompetenta. Am suparat ceva lume, dar doamna director Carianopol, o tipa extraordinara, ne-a inteles si ne-a schimbat profesoara. Nu ne invatase nimeni sa protestam, eram copii care pana la 11 ani iesisem organizat doar sa il aplaudam pe ceausescu. Dar aveam ceva in noi inca neabuzat de comunism si frica. Sau inconstienta frumoasa de la 15 ani. Am mai protestat de atunci, invatasem sa spun "nu, nu accept abuzul" si sa lupt pentru drepturile mele inca de dinainte sa plec din tara. Am vorbit zilele astea cu o gramada de oameni care nu mai accepta orice, carora nu le mai e frica. Si care se lupta ca ai lor copii sa creasca liberi de frica si cu capul neplecat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai avut noroc sa nu-l fi aplaudat pe Ceausescu decat numai pana la 11 ani! Eu, ceva mai mult. Cand a decolat cu elicopterul, mai aveam cateva zile si implineam 19 ani.
      Felicitari pentru atitudine! Sper ca si in tara sa fie din ce in ce mai multi cu un astfel de spirit!
      Imi place cum ai incheiat! Vreau sa cred ca si eu ma incadrez in acea categorie de oameni!
      PS As vrea sa tinem legatura si prin email! (mihai.midus@gmail.com)

      Ștergere